Femeia

Femeia,ca oricare alt om,este jumatate trup si jumatate suflet…Insa sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins in”jumatate”.

Advertisements
Featured post

” Sunt momente în care îți vine să pleci de nebun pe străzi. Să te plimbi, să uiți sau să îți amintești.

Să te relaxezi, să îți alungi cumva gândurile atât de obositoare sau să le ordonezi.

Să inspiri liniștea amurgului atât de tăcut sau să te lași îmbrățișat de razele revigorante ale răsăritului colorat.

Să verși lacrimi reci sau să oftezi eliberându-ți sufletul de dureri agonizante.

Să te arunci în marea schimbării sau să îți smulgi cele mai importante hotărâri”

Iubirea nu e măsurată în vârstă, iubirea nu se măsoară, nu are înălțime, greutate, nu are nimic fizic, nu are standarde. Iubirea înseamnă el sau ea, înseamnă totul, înseamnă dăruire, respect, încredere, zâmbete. 

Dacă voi vă iubiți, niciun alt om de pe pământul ăsta nu vă va despărți.

 Gura lumii e mare dar dragostea e puritate, n-o distrugeți și aveți grijă de voi, de ea, împreună.

Inima este superioară minții. Ca atare, ea nu trădează niciodată. Mintea te poate minți. Mintea poate crea dubii. Mintea poate aduce război în ființa ta. Raspunsurile se gasesc in interior. Mintea fragmenteaza răspunsurile, le diseca, le fărâmițează si le ucide. Din acest motiv, inima puternică se “răzbună” pe minte. Atunci apar conflictele. Atunci se declanșează lupta. Daca vrei adevărul, întreabă inima. Ea va ști întotdeauna ce să îți spună. Ascult-o, dar las-o să și vorbească.

Am și zile proaste, zile în care îmi zace sufletul, zile în care sunt lipsită de energie și chef, zile în care nimic nu are sens și nici rost, zile în care vreau doar să dorm iar atunci când mă trezesc lucrurile să fie diferite.., zile în care nu am forță nici să-mi pun un zâmbet pe față, sunt zile în care sunt extenuată, am zile în care sunt dezamăgită de oamenii pe care îi iubesc cel mai mult…. Astăzi nu sunt bine, sunt epuizată și mă simt singură și a nimănui, dar va fi bine..mâine e o nouă zi, deci va veni cu un nou început.. Aștept ca zilele ce vor urma să-mi vindece rănile…

—”astăzi am trecut din nou pe acolo. știi tu, locul acela unde obișnuiam să ne întâlnim. îi spuneam ‘locul nostru’ și chiar așa era, până ce a devenit al meu, căci acum doar eu obișnuiesc să îl mai frecventez. 

sigur îți aduci aminte. de câte ori m-ai așteptat pe acea bancă! iar atunci când, în sfârșit ajungeam, săream unul în brațele celuilalt și ne strângeam de parcă nu ne mai văzuserăm de ani întregi, când, de fapt, trecuse numai o zi. 

era locul nostru. el a fost martorul tuturor sărutărilor noastre, tuturor îmbrățișărilor, tuturor vorbelor frumoase și ocazionalelor tăceri. el ne-a vegheat, ne-a ferit de pericole. 

astăzi am ajuns din nou acolo. cu ochii minții, te-am revăzut. am văzut cum veneai spre mine și cum chipul îți radia și m-am speriat dându-mi seama cât de perfect aveam totul conturat în minte. atât de perfect, încât m-am temut că, într-adevăr, ești acolo. însă, am deschis ochii și nu am văzut decât peisajul. și el ne fusese martor, și el ne veghease, dar în acel moment tăcea. totul tăcea, numai dorul de tine urla nebun. ‘întoarce-te!’, spunea el și doar eu l-am auzit. am încercat să îi șoptesc ‘nu mai vine’, dar aveam glasul frânt. cum puteam să îi spun propriului suflet că omul iubit nu se mai întoarce? 

am plecat de acolo și m-am silit să nu privesc în urmă. de acum, nu mai e locul nostru. poate va fi, totuși, al altora, cândva. al unor oameni care se vor iubi la fel de mult precum ne-am iubit noi.”

Fericirea vine cu două brațe calde, fericirea vine odată cu omul tău, vine odată cu sărutul pe frunte seara, cu zâmbetul când îi auzi numele, odată cu tot ce înseamnă bătaia lui de inimă, respirația sa, privirea sa, căldura sa, vocea sa, liniștea omului tău. Fericirea e liniște, iubirea e pace.

“am așteptat, poate prea mult… pentru ce? nu știu.pentru niște cuvinte, care nu însemnau nimic, din partea cuiva care acum este un nimeni pentru mine?pentru cineva, care oricum nu ar fi venit, cineva de la care aveam așteptări, și mi le-a distrus.așteptam un moment mai dinainte plănuit, care nu a mai venit, eu… rămânând așa, tot așteptând.să mai aștept?”

Vor fi dimineti reci .. Tu, tine-maVor fi zile ploioase si inimi straine , Tu tine-ma

Vor fi cafele uitate pe mese ratacite , Tu tine-ma

Vor fi fi cuvinte dure si paturi goale , Tu tine-ma

Vor fi zile mult prea scurte si nopti prea lungi, Tu tine-ma

Vor fi zambete false si priviri urate ,Tu tine-ma

Vor fi oameni ce incearca sa ne desparta ,Tu tine-ma

Vor fi momente cand imi va fi frica , Tu tine-ma

Vor fi clipe cand lacrimile nu se vor opri , Tu tine-ma

Vor fi clipe cand nu voi mai putea rosti cuvinte , Tu tine-ma

Vor fi clipe fara tine care vor dura o vesnicie , Tu tine-ma

Vor fi momente.. zile .. luni .. ani 

Tu tine-ma…. 

In boala , in saracie ,in sanatate ,in bogatie , in batranete , in veselie si in tristete .. Tu ? Tine-ma pe viata …..​

—“îmi amintesc cu nostalgie de tine. de ce-ai plecat atât de repede? mi-ai luat liniștea și inocenţa, în schimb mi-ai adus grija.îmi pare rău că uneori spuneam ‘vreau să fiu mare’, și nu mă gandeam că-mi va fi dor, acum stau și-mi număr fiecare primăvară.

mă uit la cer și vreau ca să dispară orice durere de om mare.

te vreau înapoi, dragă copilărie.“

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑