Şi da, eram beată.

Nu.Nu te vedeam bine. Si da,eram beata. Eram atat de beata incat toata lumea din jurul meu incepea sa aibe chipul tau. Fiecare zambet incepea sa semene cu al tau. Si da,am baut pana nu am mai stiut de mine. Da, aproape am reusit sa te uit. Pana ti-am intalnit iar privirea. Pana mi-am amintit ca nu pot compara ochii nimanui cu ochii tai. Cum? Cum ai facut asta? Stiai ca am inima de gheata. Ce ai facut cu ea? Mi-ai sculptat-o dupa bunul tau plac. Ti-ai imprimat imaginea in ea , ca mai apoi sa pleci. Nenorocitule! Nici macar nu ai fost in stare sa pleci departe, sa ma ranesti, sau sa ma inseli,ca mai apoi sa pot sa imi plang de mila. Nu. Tu ai ramas aici, ai plecat din placere. Ti-ai hranit orgoliul privindu-ma in timp ce ma zbateam sa scap de amintirile cu tine. Dar stii, iubire, ce e mai periculos decat o femeie fara inima? O femeie fara amintiri. Iar eu am scapat de ele. Le-am aruncat undeva la un cos de gunoi, la fel de usor cum m-ai aruncat tu din inima ta. Iar vodka din seara trecuta, a fost ultima picatura din tine dragule. Mi te-ai dus si tu din inima, la fel de repede cum ea a disparut din pahar.