Te plimbi de nebună pe străzile abia luminate de neoane, ceva-ți lipseste; ceva joacă dincolo de stern într-o mare de purici din ăia de la televizor, știi la ce mă refer. Agitația aia stagnantă pe care nu poți pune mâna pentru că nu știi cu ce să o liniștești. Aprinzi o țigară să dai mâinilor o ocupație ca să nu mai simți cum zvâcnesc. Spatele ți-a înghețat deja, sprijinit de peretele aleii unde te-ai retras — nu ai nevoie de nicio altă pereche de ochi pe tine acum. Expiri și fumul îți inundă privirea ridicată spre stele. E o durere care nu doare, e pur și simplu o lipsă pentru ceva ce nu e aici. Arunci țigara și ea sfârâie până la moarte într-o băltoacă în timp ce sunetul pașilor tăi dispare de pe alee. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: