—”astăzi am trecut din nou pe acolo. știi tu, locul acela unde obișnuiam să ne întâlnim. îi spuneam ‘locul nostru’ și chiar așa era, până ce a devenit al meu, căci acum doar eu obișnuiesc să îl mai frecventez. 

sigur îți aduci aminte. de câte ori m-ai așteptat pe acea bancă! iar atunci când, în sfârșit ajungeam, săream unul în brațele celuilalt și ne strângeam de parcă nu ne mai văzuserăm de ani întregi, când, de fapt, trecuse numai o zi. 

era locul nostru. el a fost martorul tuturor sărutărilor noastre, tuturor îmbrățișărilor, tuturor vorbelor frumoase și ocazionalelor tăceri. el ne-a vegheat, ne-a ferit de pericole. 

astăzi am ajuns din nou acolo. cu ochii minții, te-am revăzut. am văzut cum veneai spre mine și cum chipul îți radia și m-am speriat dându-mi seama cât de perfect aveam totul conturat în minte. atât de perfect, încât m-am temut că, într-adevăr, ești acolo. însă, am deschis ochii și nu am văzut decât peisajul. și el ne fusese martor, și el ne veghease, dar în acel moment tăcea. totul tăcea, numai dorul de tine urla nebun. ‘întoarce-te!’, spunea el și doar eu l-am auzit. am încercat să îi șoptesc ‘nu mai vine’, dar aveam glasul frânt. cum puteam să îi spun propriului suflet că omul iubit nu se mai întoarce? 

am plecat de acolo și m-am silit să nu privesc în urmă. de acum, nu mai e locul nostru. poate va fi, totuși, al altora, cândva. al unor oameni care se vor iubi la fel de mult precum ne-am iubit noi.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: